Cauta rapid aici ↑

RETELELE DE CALCULATOARE, PROTOCOLUL FOLOSIT SI METODELE DE TRANSMITERE A DATELOR SI SECURIZAREA LOR

Calculatoarele mici au un raport pret / calitate mult mai bun decat cele mari. Sistemele mari de calcul (calculatoarele de dimensiunea unei camere) sunt cam de zece ori mai rapide decat calculatoarele personale, dar costa de o mie de ori mai mult. Acest dezechilibru i-a determinat pe multi proiectanti sa construiasca sisteme distribuite formate din calculatoare personale, cate unul pentru fiecare utilizator, datele din retea fiind pastrate pe unul sau mai multe servere de fisiere partajate. In acest model utilizatorii sunt numitii clientii, iar intregul aranjament poarta numele de model client-server.

Clientul este partea din aceasta arhitectura care va initia comunicarea. Este cel care va trimite o cerere catre un server pentru a primi un raspuns, niste informatii personalizate pentru cererea care tocmai a facut-o, date in general. Clientul poate fi un browser web care se conecteaza la un server web, poate fi un client de email, trimite datele de autentificare pentru un cont de email si cererea de primire a mesajelor noi, poate fi un client de FTP care va trimite unui server de FTP cererea de stocare pe acel server a unui fisier, urmai de fisierul in sine si va primi ca raspuns confrmarea primirii acestuia sau un mesaj de eroare corespunzator. Asadar clientul este cel care va actiona si va determina un intreg lant de actiuni din partea server-ului: initiaza cererea catre server, asteapta raspunsul de la server, primeste raspunsul de la server si in final il returneaza utilizatorului posibil intr-un mod formatat.

BROWSERELE WEB

Un browser web este o aplicatie software ce permite utilizatorilor sa afiseze text, grafica, video, muzica si alte informatii localizate pe o pagina din Word Wide Web dar sis a comunice cu ofertantul de informatii, respectiv cu serverul web pe care se afla stocata informatia.

Serverul are ca principala activitate a sta si astepta. Serverul nu va actiona niciodata pe cont propriu, nu va transmite date decat daca este intrebat si decat daca sunt urmate anumite reguli de comunicare. Cand este pornit, un server va lua pozitia de asteptare de conexiuni (numita tehnic: listening state), de regula acesta asculta pe un anume port primirea conexiunilor. La primirea unei astfel de conexiuni, deci implicit a unei cereri, el va face toate demersurile necesare pentru a returna rezultatul asteptat. Daca este un server web, va intoarce clientului codul HTML al paginii care a fost ceruta, daca este un server de email va returna clientului o lista cu toate email-urile pe care le-a primit de la ultima cerere, daca este un server de MySQL va prelua interogarea SQL primita, o va executa si va returna setul de date rezultat. Asadar un server sta si asteapta conexiuni pe care le va servi cererile de indata ce au fost primate.

Regulile si conventiile utilizate in conversatia sinter server si client sunt cunoscute sub numele de protocol. In principal, un protocol reprezinta o intelegere intre partile care comunica, asupra modului de realizare a comunicarii. Cel mai des folosit protocol pentru comunicarea pe Internet este HTTP. Protocolul HTTP este un protocol de tip text, fiind protocolul implicit al WWW. Adica, daca un URL (Uniform Resource Locator) nu contine partea de protocol, acesta se considera ca fiind http. HTTP presupune ca pe calculatorul destinatie poate fi un document HTML, un fisier grafic, de sunet, animatie sau video, de asemenea un program executabil pe server-ul respectiv sau un editor de text.

HTTP ofera o tehnica de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distanta spre propriul computer. Daca se apeleaza un link sau o adresa de web cum ar fi http://www.arta-web.ro atunci se cere calculatorului host sa afiseze pagina radacina si conform conventiei aceasta are aceeasi denumire dar extensii diferite (exemplu: index/, index/, index.asp) in functie de limbaje de programare folosite.

In prima faza numele (adresa URL) este convertit de protocolul DNS intr-o adresa IP. Urmeaza transferul prin protocolul TCP pe portul standard 80 al serverului HTTP, ca raspuns la cererea HTTP-GET sau HTTP-POST. Informatii suplimentare ca de exemplu indicatii pentru browser, limba dorita etc. se pot adauga in header-ul pachetului HTTP. In urma cereri HTTP-GET / HTTP-POST urmeaza din partea serverului raspunsul cu datele cerute de catre browserul-client. Daca dintr-un anumit motiv informatiile nu pot fi transmise, atunci serverul transmite inapoi un mesaj de eroare. Modul exact de desfasurare a acestei actiuni este stabilit in specificatiile HTTP.

Deseori utilizatorul doreste sa transmita informatii special la website. Aici HTTP pune la dispozitie doua posibilitati:

  • Transferul datelor in combinative cu o cerere pentru o resursa (HTTP- metoda “GET”).

  • Transferul datelor in combinative cu o cerere speciala (HTTP -- metoda “POST”).

Diferenta dintre cele doua metode de transmitere a datelor este ca metoda GET transmite datele sub forma unui link prelungit prin bara de adrese iar metoda POST transmite datele prin spatele browserului sau ascuns privirii umane.

$_GET $_POST
Numele si valoarea variabilelor se vede in URL. Numele si valoarea variabilelor nu se vede in URL.
Permite bookmarkuirea paginii. Nu permite bookmarkuirea paginii
Valoarea dintr-o variabila nu poate depasi 100 de caractere Valoarea dintr-o variabila nu are limita de caractere.

Datele transferate vin deseori codate. La metoda GET se utilizeaza partea de cerere Uniform Resource Identifiers (URI) cu simbolul ?. Aceasta metoda se utilizeaza pentru a transfera o lista de parametric, pe care partea opusa trebuie sa o ia in considerare la prelucrarea cererii.

Protocolul HTTP combinat cu protocolul SSL (Secure Socket Layer) / TLS (Transport Layer Security) permite criptarea informatiei si identificarea sigura a serverului formand un alt protocol denumit HTTPS (Hypertext Transfer Protocol Secure) care este folosit la tranzactii financiare pe Internet.